Cum am început

Prin 2003 prinsesem gustul pescuitului, sau mai bine zis al libertății. Partenerii mei de pescuit și povești erau oameni trecuți de prima tinerețe. Eu îi numeam prieteni, pentru ca așa simțeam, dar diferența de vârstă (eu aveam vreo 26 de ani iar ei în jur de 50 de ani, dacă nu mai bine) făcea cumva ca apropierea asta să fie ușor ciudată.

Dar pentru mine nu a contat pentru că spiritul era atât de viu în oamenii ăștia încât chiar dacă nu ar fi vorbit, ochii lor scânteietori spuneau totul. Ușor-ușor discuțiile noastre alunecau spre albine și de cele mai multe ori pescuitul trecea pe planul secund. Deși nu aveam nici o idee, ascultam cu nesaț toate poveștile despre albine, stupine, miere, propolis, polen. Am ascultat poveștile astea vreo 8 ani fără să sper ca într-o zi, o să pot să-mi cumpăr un stup cu o familie de albine.

Apoi, în anii 2010 am plecat din țară cu vise și speranțe iar viața și-a schimbat cursul! Nu au mai existat partide de pescuit, nu au mai existat discuții despre albine! Însă în cap îmi alergau gândurile referitoare la albine și la momentul reîntoarcerii acasă! În fiecare zi îmi făceam planuri și desenam pe capete de hartie cum o să fie atunci când o să mă reîntorc acasă.

În fiecare zi făceam planul, spre seară adăugam idei iar la sfârșitul zilei aruncam foile la coșul de gunoi. A doua zi o luam de la capăt! Am făcut lucrul ăsta vreo 12-13 ani, până când , din motive medicale, a trebuit să mă întorc acasă . Între timp, partenerii mei de discuții și pescuit dl.Florescu Virgil și Constantin Nistor și-au continuat viața și experiențele frumoase în țara!

Dl. Florescu Virgil

Dl slt. (r) Florescu Virgil, fostul meu vecin din Gura Humorului, de pe str. Cetății, a fost un om cu un uriaș bun simț și despre care nu credeam ca o să vorbesc prea curând la timpul trecut. Discret și politicos, domnul Florescu a însemnat acea persoană față de care am simțit un respect necondiționat.

Foarte meticulos și de o corectitudine rară, mi-a transmis cu o repeziciune prevestitoare parcă multe din experiențele și cunoștințele lui despre albine. Cu el aproape întotdeauna atunci când vorbeam despre albine mă simțeam ,,scos la tablă“ la matematică. Și îmi era rușine să nu mă prindă nepregătit! Și acum îmi răsună în urechi întrebarea lui: "ai înțeles?" Pe lângă pescuit și albine el a iubit și pictura, multe din lucrările lui ilustrând peisaje din natură, locuri de pescuit. Sunt norocos să am 3 tablouri pentru care mulțumesc dnei. Florescu!

Dl. Nistor Constantin

Dl. Nistor Constantin, ,,nea Tica” sau Nașul, era un personaj cunoscut în lumea stuparilor din zona Humorului. În satul Capu Codrului îl știa toată lumea. Așa am ajuns să-l cunosc și eu. Pentru că iubea pescuitul și albinele. Practic avea albine de când se știe. A fost un autodidact și un om liber care și-a condus viața după propria voință. Am petrecut momente incredibile în Delta Dunării atât cu nea Virgil cat și cu nea Tica. Astăzi vorbim la trecut și despre nea Tica , pentru ca între timp el și-a mutat stupina în cer.

Am rămas mai sărac și cu o datorie morală față de oamenii aceștia, care mi-au adus de-a lungul timpului atâta bucurie! Datoria morală este apăsătoare pentru ca mă obligă enorm să fac mai departe lucrurile așa cum trebuie! Pentru ca dl. Florescu Virgil și dl. Nistor Constantin merită asta! Nu știu dacă de-a lungul timpului v-am spus-o îndeajuns, dar astăzi o fac astfel, pentru că, din păcate, nu mai pot da timpul înapoi, oricât de mult aș vrea! Vă mulțumesc amândurora pentru fiecare secundă petrecută împreună și pentru fiecare vorbă spusă!

Cu respect și considerație, Florin - Frasin 21.10.2025